Din seria “Oameni care te emoționează”

Există momente în viață când mă emoționez, iar o categorie de astfel de momente e cea definită prin cunoașterea unor oameni mari. Oameni mari nu la propriu, ci la figurat. Oameni inteligenți, oameni cu realizări, oameni care pot pleca în orice moment de pe această lume știind că au lăsat ceva măreț în urmă.

Tata a fost sportiv, eu am făcut mulți ani de sport, practic toți anii mei de până acum au fost într-o strânsă legătură cu sportul. În consecință, o parte din oamenii amintiți mai sus, cei care mă emoționează, sunt sportivii. Gillette mi-a oferit șansa unei astfel de emoții săptămână trecută. La invitația lor am fost să-l cunosc pe Mihai Covaliu, campion olimpic la sabie și actualul antrenor al lotului național de sabie, echipă ce ne va reprezenta la Olimpiadă la finele acestei luni.

Eu îl “cunoscusem” deja. El nu știe și nici nu i-am spus. Eram în primul an de facultate, venit de curând în București de pe plaiuri moldovenești. Mă urcasem într-un ratb, m-am așezat și am observat că la nici 5 metri de mine stătea Mihai Covaliu. Era cu un puști, probabil fiul, n-ar fi ieșit cu nimic în evidență dacă nu-l cunoșteai. Recunosc că m-am holbat. Era primul campion olimpic pe care îl vedeam în carne și oase. Același om care cu vreo 7 șapte ani înainte plângea de bucurie în genunchi, pe planșa de scrimă, după ce aducea României o medalie olimpică de aur. Probabil am plâns și eu atunci. Nu-mi amintesc. Cert e că mi se umezesc ochii la fiecare imn și la fiecare medalie la Olimpiadă.

Era exact cum îmi imaginam că sunt sportivii care câștigă medalii olimpice pentru România: modești, simpli, dar cu o privire ce trădează inteligență, muncă și personalitate. Nu mi-am schimbat acea primă impresie nici după întâlnirea de săptămâna trecută de la Bușteni. După un antrenament lung cu echipa națională de sabie, Mihai Covaliu a stat vreo câteva ore de capul nostru vorbindu-ne despre sabie, despre Olimpiadă, despre sport, despre viață.

Ne-am alintat câteva minute și noi cu cu sabia și cu echipamentul aferent. Scurtele concluzii: e un sport dificil, bazat pe forța și mobilitatea picioarelor și a mâinii care ține sabia, dar în același timp e un sport pentru minți ascuțite. Ai nevoie de istețime și de multă mobilitate.

Am plecat de la întâlnire veseli, dar eu cel puțin și emoționat. I-am urat succes. Vine cel mai mare eveniment sportiv din întreaga lume. Să sperăm că printre medaliile cucerite de România se vor afla și cele de la sabie. M-aș bucura mult. Pentru omul pe care l-am cunoscut.

Care e legătura dintre Gillete și Mihai Covaliu? Campania „Un start bun face diferența” care se desfășoară la nivel mondial și în cadrul căreia Gillette colaborează cu olimpici din mai multe țări pentru a le asigura un start bun într-o carieră sportivă copiilor de la cluburile sportive la care au debutat olimpicii.

Mai precis, colaborarea cu Mihai Covaliu (olimpicul român din această campanie globală) înseamnă susținerea acordată copiilor de la clubul de scrimă CS Riposta din București (Mihai Covaliu a devenit mentorul lor, iar Gillette le-a oferit o bursă de 10.000 USD, bani care vor fi investiți în echipamente sportive. Totul pentru ca acești copii talentați să aibă un start bun în cariera lor sportivă).

P.S. Așa cum bine zice și Tunaru, cred că am să le fac și eu cel puțin o vizită celor de la clubul Riposta. Nu de alta, dar chiar mi-a plăcut primul contact cu sabia, planșa și echipamentul.

One Response to “Din seria “Oameni care te emoționează””

  1. [...] de sabie unde chiar Mihai Covaliu (foto dreapta) le-a fost antrenor si gazda. Detalii gasiti la Adi Zabava, Toma sau Alex [...]

Leave a Reply