Vreau sa particip la #bwinderby Steaua 2.0 vs Rapid 2.0. Asta pentru că nopțile în care visam că apar poarta din fața peluzei dinspre Sala Rapid într-un meci Rapid – Steaua au fost nenumărate. Nu-i un secret că sunt rapidist. Legătura s-a creat prin ’97-’98. Cam atunci începeam și fotbalul de performanța. De fotbal m-am lăsat peste vreo 10 ani, de Rapid n-am cum sa mă despart niciodată.

Cel mai probabil aș fi povestit astăzi despre Rapid – Steaua 5-1, 18 aprilie 2010, dar din păcate ziua cu pricina m-a prins pe la Cluj. Așa că am să amintesc de altă zi, una mult mai tristă: 20 martie 2008. Steaua era peste Rapid la momentul acela, dar o victorie aducea giuleștenii în lupta pentru titlu. În minutul 67 Rapid deschiderea scorul după un corner, prin Săpunaru (nici că se putea unul mai potrivit într-un asemenea meci), și părea că se îndreapta spre victorie. Fusese un meci frumos, cu destule ocazii, dar cineva n-a fost de acord cu felul în care mergeau lucrurile și în minutul 70 fluiera finalul meciului. Restul e istorie. Amintesc aici acest moment pentru că a fost ziua în care mi-am dat seama cât pot ține la această echipă. Atâta nedreptate și atâta tristețe n-am mai simțit niciodată. Am parasit stadionul după vreo 45 de minute de la ieșirea echipelor de pe teren. Nici atunci nu-mi venea sa cred ca meciul s-a terminat așa.

N-o să mă vedeți apărând poarta Rapidului din Giulești niciodată, dar o să mă găsiți mai mereu pe ultimul rând din peluza giuleșteană la meciurile Rapidului. Și sper să mă vedeți apărând poarta echipei Rapid 2.0 în victoria din #bwinderby .