România

La doar șase ani, un copil vedea la televizor toate meciurile României de la World Cup ’94. Doar pe unul l-a ratat. SUA – România 0-1. L-a ascultat la radio în tabăra de la Năvodari. La golul lui Petrescu a sărit pe pat minute în șir. N-a avut nevoie de televizor ca să-și imagineze perfect cum Meola plecase greșit pe lung și cum Petrescu l-a păcălit cu un șut la colțul scurt.

În ’98, același Petrescu avea să-i mai facă copilului o bucurie. I-a păcălit pe Le Saux și Seaman, înscriind golul prin care România învingea Anglia cu 2 la 1.

În 2000, copilul stătea ghemuit în colțul stâng al canapelei din sufrageria părinților. A plâns de emoție când s-a intonat imnul României. După doar câteva minute avea să plângă din nou, de data asta de fericire, la golul lui Moldovan.

Câteva zile mai târziu, Ganea înscria în ultimile minute din penalty, iar România învingea din nou Anglia, de data aceasta cu 3 la 2. Copilul a sărit atât de tare încât era să spargă lustra din camera în care văzuse meciul în casa bunicilor.

Dar cum în viață nu ai parte numai de lucruri bune, același copil, ce-i drept, acum puțin mai mare, avea să plângă minute în șir când Poulsen egala România în prelungiri, asta după ce Pancu dusese naționala noastră în avantaj.

Toate aceste imagini sunt păstrate de copil în minte cu o claritate care uneori îl păcălește și îl face să creadă că s-au întâmplat mai ieri. O fi timpul astă care trece aiuritor de repede de vină.

Au trecut câțiva ani atât peste copil, cât și peste echipa națională. Hagi, Popescu, Petrescu, preferatul Adrian Ilie etc. s-au retras. Bucuriile au încetat să mai aibă frecvența anilor apuși. Parcă nici intensitatea lor nu mai e la fel.

Cu toate acestea, a venit un România – Bosnia 3 la 0. Văzut pe viu, meciul i-a trezit niscaiva amintiri copilului. Într-adevăr, n-a fost vorba de vreo calificare în fazele finale ale unui turneu final și nici măcar de vreo echipă mare. Dar contextul a fost de-așa natură încât copilul chiar s-a bucurat. Ah, și cred că a mai fost ceva la mijloc… Giuleștiul!

P.S. Mulțumirile merg către Adidas și Chinezu pentru faptul că am văzut meciul de pe Giulești de parcă aș fi stat pe banca de rezerve pe un stadion din Anglia. :)

One Response to “România”

  1. robbie says:

    norocosule! mi-as fi dorit sa traiesc un meci de-al nationalei din mijlocul tribunelor fierbinti ale Giulestiului.

Leave a Reply